Dragi membre ale consiliului de conducere ale Asociației Doamna Maria Brâncoveanu, dragi bunici, dragi povestitori și dragi participanți la acest eveniment, dragi copii,

Am o mare bucurie astăzi, o bucurie care nu este cauzată de vreo reușită personală sau familială, ci cauzată de o izbândă parohială.
Căci vă prezint aici prima carte editată de parohia noastră , carte pe care am scris-o câțiva dintre noi. Aici sunt cuprinse unele din cele mai frumoase pagini despre bunici, care pot egala paginile asemănătoare ale scriitorilor consacrați . Și alți au scris despre bunicii lor, dar în nicio carte nu veți mai găsi atâtea fizionomii de bunici.

Această carte, scrisă fără pretenția de a fi o opera de literatură, este o carte document pentru unii români și faptele lor de-a lungul ultimilor zece, cinsprezece decenii. Este o carte cu material brut, o mină de aur, pentru cei care se vor apleca asupra istorisirilor acestea, istorici , filologi, sociologi, psihologi, etc.

 

Cartea noastră, cu coperțile în cămașă de flori “Nu mă uita” sugerează sau simbolizează dorința bunicilor de a nu îi uita. Dragii mei, scrieți despre bunicii vostri. Cel mai mare dar pentru copiii și nepoții voștri aceste povestiri vor fi. Și știți de ce? Cu cat săpați la rădăcină, cu atât se înfrumusețează copacul și se întăresc ramurile și rodesc. Cu cât adânciți în trecut, și scoateți la lumină viețile drepților bunici  ai voștri, cu atât vă cunoașteți mai bine pe voi înșivă și cu atât deschideți copiilor și nepoților voștri calea spre  autocunoaștere. Rădăcinile trebuie sa rămâne vii, să nu se usuce, căci ele dau viață copacului…
Aici deci este un florilegiu a 24 de povestiri despre bunicii noștri. Fiecare din voi ați scris cum ați socotit, sau pentru toți patru, sau pentru doi, sau v-ați concentrat la unul din bunici.
Știu că cu greu v-ați apucat de scris.
Regret însă pentru că unii din voi cărora m-am adresat, nu au dat urmare acestui îndemn. Dar și voi care ați scris, mulți ați scris la ultimul minut, cu oarecare neglijență.
Eu nu sunt aici ca sa reproșez nimănui nimic... Dar, ca profesoară filolog ce sunt, vă cunosc, cum un profesor cunoaște pe elevi săi, și știu că puteți scrie, și știu încă un lucru că nu trebuie, ca creștini, să dăm uitării pe binefăcători noștri. Scriind despre ei este ceea mai mare pomană care o facem pentru ei, căci va fi pentru veșnica  lor pomenire.
Cartea va ajunge la Președintele Țării, la Patriarh, la Academia Română, la Bibliotecii universitare. Părintele se va ocupa de difuzarea ei. Deci ce ați scris, va rămane la marile bibliotecii pentru cât va vrea Dumnezeu.

Vă mulțumesc!

Prezvitera Christina Dură

Schiedam, 15 septembrie 2019

Confirm primirea volumului „Povestiri despre bunici”, pentru care vă mulțumesc!

Vă rog să primiți, Preacucernice Părinte, asigurarea întregii mele considerații."

Felicitări pentru publicarea acestui volum în care ați adunat amintiri atat de pretioase și lacrimi de dor.” 

Cristina Chiorean  

Va mulțumesc încă o dată pentru aceasta minunata incursiune în timp și în egala masura va sunt recunoscatoare ca ați dat șansă tuturor retrospectivelor noastre de a vedea lumina zilei într-o carte aleasă , ce poarta amprenta "Maria Brancoveanu"! 

Răspund solicitării dumneavoastră de a prezenta un răspuns (feedback) urmare a lecturarii "Povestirilor despre bunici".

Trebuie să recunosc că este o inițiativă rară , poate unică. Filon ce poate fi exploatat în continuare.

Povestirile sunt frumoase prin însăși subiectul atins.

Poate că urmatorul subiect se poate referi la întâmplări deosebite din viața bunicilor. Nu cred că sunt singurul care am dorit să aflu ce anume ar trebui să stiu important din viata lor, înainte ca ei să se stingă. Poate ca ei au dorit că noi să știm. Poate ca unii dintre ei, cu spirit civic pronunțat, au dorit să lase pentru noi cei mulți ceva deosebit. Poate au facut-o din patriotism. Merită să fim mândri de ei. Să-i pomenim așa cum se cuvine. Întâmplările ce le-au marcat viața bunicilor, poate fi unul din subiectul viitor.

Relatam în povestirea mea, despre vecinul bunicilor din copilarie, Toader Hrib. El a scris "Cronica de la Arbore". Dacă-l întrebai de ce face ăsta , răspunsul era fără echivoc: "Să se știe". Avea dreptate, Fără el noi n-am fi știut. Fără dumneavoastră , bunicii nostri, riscau să rămână în anonimat. Și poate nu merită ăsta. Mulțumim sincer, pentru încercarea de a-i face eterni."

Marcel ILIESE 

Am citit acest volum de memorii extraordinar de emoţionant, plin de lumină şi de o iubire între generaţii care depăşeste graniţa timpului.
Cartea dă mărturie despre ce comori de caractere au existat în generaţia bunicilor noştrii, ce darnici şi calzi au fost, cu câtă tenacitate şi-au păstrat credinţa, valorile morale şi intelectuale în pofida dramelor impuse de istorie : războiul şi schimbarea regimului social-politic.
Aduc mulţumiri doamnei preotese Christina Dură pentru neobositele îndemnuri primite de a scrie despre bunicii mei şi de a-i cunoaşte mai bine, chiar postum.
Bunicilor mei le mulţumesc pentru rugăciunile şi mijlocirile lor. O mică minune m-a însoţit de-a lungul lecturii acestei cărţi, care mi-a adus străbunicii aici în Olanda, pe linie genealogică directă, pentru care rămân uimită în faţa iubirii Domnului Dumnezeului meu. Doamne, îţi mulţumesc din toată inima!

Alina Nicolaie